Ești o imensă Taină sfântă, curată;
Taină ce Te port adânc în inima mea,
Ești picătura cea mai imaculată,
Lumină ce luminează viața mea.

Tu Creator a frumuseți sublime,
Deși aș vrea, nu pot să Te cuprind,
Ochii mi-i îndrept umilă spre Tine,
Tu, Suveran în cer și pământ.

Ești încoronat de îngeri și slavă,
Dar cercetezi și cel mai mic amănunt,
Privirea-Ți Univesul întreg veghează,
Și tot Tu judeci simțire, dor și gând.

Când ruga mea în neagra noapte
Se înălța slabă ca un fir de fum,
Simțeam cum ale mele șoapte,
Cu-a Tale unde se`ntâlneau pe drum.

In inimă am închis ades dorințe
Ce n-am îndrăznit să le rostesc,
Credeam că vor rămânea doar vise,
Ori doruri ce nu se împlinesc.

Dar Tu cel ce judeci orice simțire,
Și-Ți pasă de cel mai mic amănunt,
Mi-ai îndreptat sorții în a Ta iubire,
Și vise luat-au ființa la al Tău cuvânt.

Ești o imensă Taină sfîntă, curată;
Taină ce Te port adânc în inima mea,
Ești Minunea ce va fi dezlegată,
În ziua când Fața-Ți voi vedea.


06/2008